Cui îi e frică de lupul cel rău?

Poveștile moderne pentru copii sunt aproape toate pline de sirop:  acolo e totul bine, familiile sunt fericite și întregi, copiii se joacă politicos  (și un pic tălâmb) unii cu alții, iubindu-se, sincer “ca frații”. Singura lor preocupare este sa caute plăcerea și minimul efort. Legumele vorbesc și își laudă singure calitățile nutritive, animăluțele sunt fericite, toate “pets” ce se hrănesc numai cu bobițe, aer și iubire.  Astfel de povești și imagini crează copii care cresc într-o naivitate absolută, aparent feriți de orice rău. Obișnuiți să creadă că dacă ei nu văd răul, el nu există!

 Așa au ajuns probabil adulți cei care acum nu mai știu diferența dintre bine și rău. Adulți pentru care e adevărat numai ce vor ei sa fie, iar restul este doar o teorie a conspirației, sau și mai rău, scos din context. Adulți cu ego fragil, fără integritate și valori morale, gata să atace numai pentru că pot!

Și totuși, în lumea reală, există prădători! Există lupi, vulpi, șerpi și păsări de pradă, a căror natură este să ucidă pentru a supraviețui.

La fel, există și oameni răi, egoiști, răzbunători și lipsiți de empatie. Există agresori și victime agresate! Există război, sânge, suferință și moarte! Iar omul are capacitatea de a discerne între bine și rău, pe baza unor valori obținute din educație!

E nevoie ca familiile să-și asume valorile și sa le transmită noilor generații! Să se implice activ,să vorbească cu copiii în loc să-i lase în fața ecranelor numai pentru că e mai comod așa. Copilul asimilează ceea ce consumă! Și devine adultul pe care l-a modelat acest consum!

Ce valori transmit desenele animate moderne, poveștile așa-zis educative care par a se preocupa numai cu protejarea emoțională a copiilor (să fie feriți de orice emoții negative, dragii de ei), și la fel de “protejati” sunt și față de emoțiile morale- vină, rușine și asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni! Adică… bazele integritatii personale din viitor! Cine mai are nevoie de integritate?

Asta se cam întâmplă acum!

Psihopați narcisiști au o stima de sine atat de fragilă încât preferă să fie de partea agresorului, aparent a “celui mai tare” pentru ca nu cumva să se confrunte cu propria lor slăbiciune. E foarte simplu să fie curajoși cu o pradă mai ușoară, dar în fața unui adevărat prădător, își pun urechile pe spate și coada între picioare, și schiaună lingușitor!

Unde ne sunt valorile? În ce mai credem, într-o lume în care un rechin devine draguțul baby-shark (care cântă și dansează) iar lupul cel mare și rău a disparut din povești? Ce să mai creadă micuții despre realitate când în lumea virtuală a ecranului este atât de distorsionată?

Prin povești, copiii învață să cunoască lumea în care au aterizat. Învață despre ce e bine și ce e rău, din experiențele personajelor care trec prin călătorii eroice. Învață despre curaj și lașitate, despre inteligență și prostie, despre adevăr și minciună. Ei se identifică cu anumite personaje și cresc, întelegând că în lumea reală au nevoie de abilități reale, fizice, emoționale și morale! Dacă poveștile au un substrat educativ real, desprins din viața reală! Dacă nu… învață din ceea ce au la dispoziție. Din ce văd. Că rechinul e blănd, și lupul nu vrea să mănânce iezii de fapt, ci le vrea numai binele și pacea! Iar Scufița Roșie are dreptul să meargă unde vrea ea, fără a asculta sfaturile mamei.

Lupul cel mare și rău are locul lui în lume! El face ce știe el să facă mai bine- să sperie, să urle, să sfâșie, să umilească și să ucidă! În fața lui, oamenii ar trebui să știe cum să fugă sau cum să lupte! Nu să-și inchipuie naiv că nu vor fi mâncați numai pentru că lupul pare prietenos! Nu să răsucească o minciună în așa fel până când pare un adevăr!

Lupul va fi întotdeauna lup! Numai că oamenii zilelor noastre par a trăi într-un univers distopic, în care nu mai e adevărat ce vezi/auzi/trăiești tu ci ceea ce spun alții pe social media că e adevărat!.

Singura problemă cu adevărul obiectiv rămâne poziționarea în raport cu lupul. Adevărul fiecăruia depinde de care parte se află. Pare stufoasă și moale coada… dar are colți la capătul celălalt! Cel care îi mângâie coada, nu va crede suferința celui dintre fălcile lui, pentru că nu le vede! Și chiar dacă lupul dispare din povești, asta nu înseamnă că dispare și din viața reală! 

Există bine și există rău, indiferent dacă ne place sau nu! Dar alegerea ne aparține. La fel și consecințele alegerii noastre.