Bradul de Crăciun, beteala și păianjenul

Odată ca niciodată, în vremuri de demult, în Germania, o mamă făcea curățenie în casă pentru că se apropia Craciunul. Păianjenii din casă fugeau din calea măturii și s-au ascuns în pod. Dar, în liniștea serii de Ajun, au coborât încetișor în casă și au văzut bradul împodobit.

“Vai, ce brad frumos!” și-au spus ei…și, entuziasmați, au început să-și facă panzele de la o ramura la alta a bradului. Erau plini de bucurie, și lucrau de zor. Dar vai! Cînd au terminat, bradul de Crăciun  era infășurat tot în pânze ce păreau prafuite.

Cănd Moș Craciun a sosit să aducă daruri copiilor, a văzut bradul înfașurat în pânze de păianjen, și a zâmbit în barbă. Vedea cât de fericiți sunt păianjenii, dar și cât de supărată va fi mama când va vedea bradul acoperit de pânze de păianjen. Și atunci… a făcut o vrajă și a transformat pânzele în fire  sclipitoare argintii și aurii, iar bradul a devenit mai frumos ca înainte.

Așa a apărut în lume beteala și firele strălucitoare cu care împodobim bradul de Crăciun. Și de asta, în fiecare brad ar trebui să fie și un Păianjen…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here