Adolescență coruptă

Mini-serialul (Adolescence, Netflix) ar trebui să fie vizionat obligatoriu de toți părinții! Da, da, toți părinții, nu doar cei ai adolescenților, ci și cei ai copiilor preșcolari. Educația nu începe în adolescență, ci din prima zi petrecută de copil în familie! Am menționat și într-un alt articol (Cui ii e frică de lupul cel rău) pericolele negării realității și transformării copilăriei într-un peisaj idilic, unde totul este „lapte și miere”.

Această idee revine odată cu vizionarea acestui serial. Se reflectă acolo viața reală a copiilor, o viață interioară pe care părinții nu o cunosc deloc. De ce? Pentru că s-a propagat excesiv ideea de autonomie a copilului și de părinți „neputincioși” în fața ușii închise, în fața refuzului „Nu intra!”.

Dar cum să nu știi ce gândește copilul tău? Cum să nu știi ce prieteni are, pe cine admiră, ce urmărește pe rețelele sociale, ce fel de bullying subtil se ascunde în spatele unor emoji „nevinovate”? Cum să nu întrebi? Cum să nu te implici?

Știu, sunt multe întrebări retorice, dar ele trebuie să fie un semnal de alarmă. Tot mai mulți părinți aleg să fie prietenii copilului, renunțând la rolul lor esențial de ghizi și mentori. Însă copiii nu au nevoie de părinți permisivi, ci de părinți implicați, fermi și echilibrați. Studiile despre stilurile parentale arată clar: copiii care cresc într-un mediu unde părinții sunt fermi, dar afectuoși, au cele mai mari șanse de reușită în viață. Exigența, însoțită de sprijin emoțional, îi ajută pe copii să devină adulți siguri pe ei, responsabili și capabili să facă față provocărilor.

Atunci când îi permiți copilului accesul la tehnologie, internet și rețele sociale, este naiv să crezi că îl poți proteja doar prin încredere. Problema este că prădătorii online știu mai bine decât oricine să submineze nu doar încrederea copilului în părinți, ci și încrederea în el însuși.

Și dacă crezi că această problemă este una departe de noi, mai gândește-te o dată. Fenomenul „frații Tate” a ajuns și aici. Am avut în cabinet adolescenți devastați de arestarea idolilor lor, unii dezvoltând chiar simptome depresive. Părinții nu aveau nici cea mai vagă idee despre acest atașament toxic. I-au adus la psiholog pentru că au devenit triști și irascibili, fără să înțeleagă că acești copii rămăseseră fără repere. Cine îi va mai învăța pe ei cum să facă bani fără muncă sau sa devină “macho men într-o societate secretă a player-ilor”? Asta jeleau ei, de fapt. I-am ascultat. Am lucrat cu ei, am lucrat și cu părinții, luni de zile. Unii incă sunt în terapie de familie. Dar nu reușesc sa înțeleg indiferenta sau nepăsarea multor părinți, ascunsă în spatele scuzei de tip îi respect copilului intimitatea! Intimitate, la 10-12 ani, ca să facă… ce?  Ca părinte responsabil, dacă îți pasă, nu ai cum să nu te implici în valorile și modelele copilului tău! 

Dragi părinți, treziți-vă din amorțeala de tip “Cocomelon”!

A avea grijă de copil nu înseamnă doar a “aduce bani în casă , a-i pune mâncare pe masă și a-i asigura “un acoperiș deasupra capului”. Nu este suficient ca să te consideri îndreptățit să aștepți un „pahar cu apă la bătrânețe” dacă nu ai investit timp și implicare reală în educația copilului tău. Controlul parental real și limitele ferme sunt esențiale, chiar dacă vei auzi replici de genul „Ești rău! Nu te mai iubesc!” Dincolo de aceste frustrări de moment, copilul va fi protejat și, mai mult decât atât, va învăța să se protejeze singur.

Dacă ești prezent și pui întrebările potrivite, vei putea să îi modelezi caracterul înainte ca viața să o facă în mod dureros. Îi poți explica diferența dintre influențele sănătoase și cele toxice. Eu militez deschis pentru educație, inclusiv pentru educația sexuală, pentru viață sau cum vrem să-i spunem! Ca părinte implicat, poți folosi orice prilej sau subiect de discuție să îl înveți ce înseamnă să ai valori solide, capacitatea de a discerne între bine si rău, gândirea critică. La adolescență, totul este important! Detalii care ție îți par nesemnificative pot fi adevărate drame pentru copilul tău.

La ce să fii atent?

✅ Ce fel de prieteni are și ce admiră la ei.
✅ Ce muzică ascultă și ce mesaje primește din versuri.

✅ Ce interese are, ce îl preocupă, cum preferă să petreacă timpul liber

✅ Ce profil online are și cum interacționează în mediul virtual.
✅ Ce înseamnă pentru el să fie „cool” și ce sacrificii face pentru asta.

Toate aceste aspecte trebuie discutate și corectate la timp. Părintele care își asumă acest rol nu va fi mereu popular, dar va fi cel care îl pregătește pentru viață.

O generație fără limite riscă mult. Fără îndrumare, copiii devin pradă ușoară pentru manipulatori, prădători și bullying, iar aceștia la rândul lor devin noi bullies. Cei mai vulnerabili sunt copiii părinților care ascund indisponibilitatea emoțională sub pretexte precum „îi respect intimitatea” sau „îl las să decidă singur” la vârste la care încă nu știe cum să decidă corect.

E foarte ușor să pici în extreme: să interzici totul, ca să nu te doară capul, sau să permiți orice, ca să nu-l superi.

Dar cel mai important drept al copilului este siguranța. Iar pentru asta, merită sacrificată orice comoditate. Un copil care crește fără reguli clare nu va învăța niciodată să le respecte. Un copil care nu trece prin frustrări constructive nu va deveni un adult echilibrat.

Așadar, asumă-ți rolul de părinte, cu tot ce presupune el. Nu este despre a fi popular, ci despre a-i oferi copilului tău cea mai mare șansă la succes: o educație fermă, sănătoasă și conștientă.